care urmau să părăsească aerul condiționat
al tragerilor în piept
alături de bulevardul cu oameni deconectați
de la aparate
așteptând să treacă mai departe
linia de plecare


într-un fel
așa se explică raidurile păsărilor
prin plexul meu solar
așa se leagănă avioanele de luptă în gândurile tale
de unde nu supraviețuiește
niciun cuprins


dacă ataci smerenia cu smerenie și
înghesui frumusețea celor doisprezece oameni
într-un singur cuvânt
te poți considera norocoasă că respiri
de cel mai mult timp
în sângele meu ciuruit


dar
de ce să păstrăm liniștea curată când
putem la fel de bine să ne murdărim auzul cu ea
pentru că e tânără și are vopseaua proaspătă
pentru că străbate stații întregi de oameni
necălătoriți vreodată
pentru că toate mijloacele de plecare
umblă noaptea îmbrăcate în galben
și numai atunci sunt responsabile
pentru masacrul baloanelor care încearcă
să evadeze din aerul nostru
de tras în piept
cu nerușinare